Frederic este responsabil cu accesibilitatea pentru persoanele cu mobilitate redusă în cadrul OIB (Oficiul pentru Infrastructură și Logistică din Bruxelles – unul dintre serviciile Comisiei Europene). Frederic este orb și lucrează pentru instituțiile europene din 1998.
L-am întrebat de ce adaptări a beneficiat la locul de muncă.

„Calculator cu software de sinteză vocală (JAWS), tastatură Braille. Când am ajuns, DG Cercetare și Inovare mi-a oferit chiar mai mult decât îmi era strict necesar. A fost impresionant, un bun venit foarte încurajator. Prima experiență a fost grozavă. Ulterior, când mi-am mai schimbat locul de muncă, nu a mai fost așa de simplu de la bun început. Dar cu răbdare, am știut întotdeauna să obțin ce mi-a trebuit.”

Frederic spune că handicapul nu este un obstacol în echipă.

„Dimpotrivă, handicapul mă apropie și mai mult de echipă. Prefer să fiu vesel, nu îmi place să stau morocănos și să dau impresia că port pe umeri toate greutățile lumii. Iar câinele meu special dresat a devenit mascota grupului.”

Maurizio este ofițer de presă la Biroul Parlamentului European din Italia. Este orb și lucrează pentru instituțiile UE din 2015.
L-am întrebat cum i s-a părut procedura de selecție și dacă se simte integrat în echipă.

„Echipa EPSO care se ocupă de accesibilitate a fost super profesionistă! Tot concursul s-a derulat bine. Testul a fost în Braille și am avut un asistent personal. De asemenea, am susținut un test în format electronic. Pentru recrutare am trecut doar printr-un interviu, deci nu am avut nevoie de măsuri speciale. Nu simt niciun obstacol. Nu am avut niciodată probleme din cauza handicapului de care sufăr. Cu o atitudine pozitivă și dorința de a-ți împărtăși experiența, chiar dacă unii oameni sunt ignoranți sau sceptici, poți dărâma ziduri.”

Maurizio le recomandă celor cu nevoi speciale să candideze la un post în instituțiile UE.

„Le-aș spune că au toate șansele, că pot reuși și că pentru asta nu este nevoie să fie poligloți sau super eroi! Este perfect fezabil. Concursul necesită atât de puțin timp, dar deschide posibilități de carieră atât de interesante! Dacă puneți în balanță eforturile și răsplata, sigur ieșiți în câștig. Singurul lucru mai puțin plăcut este depunerea formularului de candidatură... Dar, odată înscris, totul se desfășoară rapid și orizonturile se deschid. Nu vă lăsați descurajați de completarea formularului!”

Krystle este asistent în comunicare la Comisia Europeană, cu biroul la Bruxelles. Lucrează pentru această instituție din 2002 și are un handicap locomotor.
Am întrebat-o de ce adaptări a beneficiat și dacă simte că handicapul îi este un obstacol în carieră.

„Comisia mi-a oferit un scaun cu rotile, un suport pentru picioare, un scaun medical și un spațiu de parcare rezervat. A montat bare de sprijin la toaletă. Mă simt total integrată în echipă. Când avem o reuniune, colegii vin din proprie inițiativă și se oferă să mă ajute. Mă bucur atât de mult că munca îmi este recunoscută și apreciată! Dacă facem abstracție de aceste măsuri de adaptare – care au fost luate cu toată bunăvoința – sunt tratată normal, lucrez la fel de mult ca ceilalți.”

Krystle îi sfătuiește pe cei care își doresc o carieră în instituțiile UE și au nevoi speciale:

„Nu pot decât să vă recomand să vă înscrieți la un concurs! Niciun handicap fizic nu este un obstacol – concursurile se bazează pe cunoștințe, nu pe aptitudinile sportive. Niciun candidat nu este discriminat pe motiv de cetățenie, culoare, gen, handicap fizic... Nimic nu reprezintă un obstacol. Aici lucrează oameni din toate țările UE, din medii cât se poate de diverse. Iar diferențele dintre noi ne aduc un plus de valoare. Sunteți maltez cu mobilitate redusă? Sunteți eston cu deficiențe de vedere? N-are nicio importanță! Un mediu de lucru multicultural înseamnă diversitate, înțelegere și nediscriminare. Instituțiile au înființat servicii care îi fac să se simtă bineveniți pe toți angajații. Egalitatea de șanse este un drept real.”

Fabio este șef de unitate în cadrul Direcției Resurse Umane a Parlamentului European. Lucrează pentru instituțiile europene din 2001 și are un picior amputat.
L-am întrebat dacă are nevoie de măsuri speciale la serviciu.

„Când nu pot merge cu proteza, folosesc cârje – dar atunci am mâinile ocupate. Nu folosesc nimic special. Am instrumente informatice (iPad, mai puține materiale). Pentru că proteza îmi dă dureri de spate, am un birou ajustat în înălțime. Am dreptul la parcare rezervată. Nu mi-a fost greu să obțin condițiile acestea. Întrucât handicapul meu este doar motoriu, este mai puțin problematic. Pot interacționa 100 %.”

Fabio îi sfătuiește pe cei care își doresc o carieră în instituțiile UE și au nevoi speciale:

„Nu trebuie să ne fie teamă, ci trebuie să ne oferim mijloacele de a face față unei noi situații. Nu plecați totuși de la premiza că, dacă veniți aici, viața va fi în totalitate roz și Parlamentul se va ocupa de tot. Nicio instituție din lume nu poate avea grijă de tot. Pentru oricine este important să se pregătească pentru un nou mediu – cu atât mai mult pentru cineva cu handicap. Persoanele cu handicap știu deja că trebuie să găsească soluții diferite, să se pregătească în mod diferit”.

„Bună, mă numesc Aleks, mă identific ca femeie și lucrez ca administrator financiar în cadrul Direcției Generale Buget (DG BUDG) a Comisiei Europene. Principalele mele responsabilități sunt în domeniul finanțării obligațiunilor verzi europene și al coordonării gestionării activelor. În același timp, sunt membră a Grupului operativ pentru egalitate al Comisiei.

Colegii din unitatea mea, inclusiv șeful de unitate, au fost primii conștienți de identitatea mea de gen. Au fost foarte înțelegători și mi-au susținut tranziția. În cele din urmă, când întreaga direcție a aflat care este identitatea mea de gen, pot spune sincer că nu am avut nici măcar o experiență negativă. Am găsit mai degrabă sprijin și un fel de curiozitate blândă. Împreună cu câțiva membri ai personalului de conducere de nivel superior, am pregătit câteva materiale despre aspectele transgen. Inițiativa a fost foarte bine acceptată de toți colegii. Persoanele transgen pot găsi un mediu de lucru sigur în DG BUDG. Mai există, desigur, provocări, în special în ceea ce privește recunoașterea și sistemele administrative digitale. Dar schimbările în bine se văd deja și mă bucur să văd că există echipe și grupuri operative interne care încearcă să îmbunătățească sistemele actuale. De altfel, fac parte din câteva astfel de grupuri.

Drumul e lung, dar suntem pe calea cea bună. Eu cred că persoanele transgen ar fi primite călduros în orice echipă din cadrul Comisiei.”

Ville este jurist la Comisia Europeană din 2013. Lucrează în Bruxelles și este orb din naștere. L-am întrebat cum i s-a părut procesul de selecție și cum se simte la locul de muncă din cadrul Comisiei Europene.

„Echipa „Accesibilitate” mi s-a părut foarte competentă și bine organizată. După ce mi-a fost validată înscrierea, mi-au sugerat modalități de participare echitabilă la prima etapă a concursului, având în vedere că sunt nevăzător. Propunerile lor mi s-au părut foarte potrivite și adaptate. Această bună cooperare a continuat pe parcursul întregului concurs, inclusiv la centrul de evaluare. Am fost foarte plăcut surprins de faptul că aproape toate documentele sunt în format digital, deoarece toată corespondența trimisă și primită este înregistrată în baze de date electronice. Prin urmare, eu, care folosesc un cititor de ecran, nu îmi pierd practic niciodată timpul cu scanatul documentelor pe suport de hârtie, așa cum trebuia să fac la precedentul loc de muncă. Mă simt pe deplin integrat datorită atitudinii minunate a colegilor și superiorilor mei.”

Iată ce sfaturi are Ville pentru candidații cu nevoi speciale care vor să lucreze în instituțiile UE.

„Arătați cât sunteți de motivat. Dacă aveți un handicap, încercați să vedeți situația din punctul de vedere al angajatorului. Așteptați-vă la întrebări pe această temă și gândiți-vă din timp la soluții rezonabile pentru nevoile dumneavoastră speciale, soluții care să se poată aplica în contextul profesional în cauză. Nu vă pierdeți răbdarea. Considerați fiecare candidatură și fiecare interviu ca pe o șansă de a mai învăța ceva, chiar dacă nu sunteți selectat(ă). Concentrați-vă mai degrabă pe competențele dumneavoastră decât pe nevoile speciale pe care le aveți.”